Interviu imposibil cu Mihai Eminescu
Era o zi mohorâtă din miez de iarnă. Străzile se rugau de nori să le mai scurgă nişte fulgi de nea peste ele, ca să nu li se vadă...
La un vin cu Justiţia
O maree de nimicuri îmi spăla cu valuri mici ideile care arătau ca o plajă netedă. Paharul cu vin era personajul cu care mai schimbam...
Când politica şi prostia se joacă cu poporul în praf
M-am tot uitat şi m-am ţuţurat la disputele politice din ultima perioadă. Am tot evitat să abordez subiectul, sperând că timpul va...
Întâlnire imposibilă cu Bela Bartok
Tocmai îmi cumpărasem bilet de călătorie pentru trenul care pleca de la Arad spre Bucureşti, când se anunţă în difuzoarele mânjite de...
Un partid care domină nu poate conduce. Şi, invers. (II)
Pentru că m-a provocat Notaros. Nu pentru că s-ar fi răsculat posteritatea şi s-ar fi întors la mine, în timp, ca să mă certe că nu am...
Un partid care domină nu poate conduce. Şi, invers
După ce am aflat că şi poliţiştii plâng, câteodată, după infractori, am încercat să caut prin sertare un alt subiect. De unde să mă...
The Revenant, multă imagine bună pentru multă tăcere fără de aur
Interesul mi-a fost zgâlţâit din amorţeala unei prejudecăţi de câteva imagini în care Di Caprio se bate cu un urs grizzly. Nu ştiu de ce,...
Cristian Moisescu, un om cât o dragoste pentru arădeni
Ovidiu, ce faci pe-aici? Îmbrăcat într-un costum în care mă obişnuisem să-l întâlnesc, cobora sprinten scările Primăriei cu braţele...
Înjurături, blesteme şi alte tradiţii de Crăciun
Dacă ar şti atomul de hidrogen cum îşi bate joc românul de fuziunile lui succesive, ar fi făcut demult implozie. De ciudă. Dinainte de...
Reportaj cu mine de gât Din România, totuşi, cu dragoste (III)
După ce mi-am luat de la Târgu Jiu o tăcere cât un sărut, un sărut cât o coloană fărădesfârşit şi un fărădesfârşit cât o poartă care nu...
