Înjurături, blesteme şi alte tradiţii de Crăciun

Dacă ar şti atomul de hidrogen cum îşi bate joc românul de fuziunile lui succesive, ar fi făcut demult implozie. De ciudă. Dinainte de Big Bang şi mult înainte ca Lucian Blaga să ne spună de Marele Anonim. Bunăoară, am văzut recent un film documentar ştiinţific în care mi se explica evoluţia elementelor chimice, pe baza teoriei creaţioniste. Mai pe scurt, s-a dovedit că până la naşterea carbonului s-au născut trei stele şi au murit ca supernove, iar pentru creerea atomului de aur s-au născut alte şapte stele, din cele trei „părinteşti”, şi au murit ca supernove. Vă daţi seama cât s-a chinuit Universul şi cât a muncit Dumnezeu ca să ne creeze?

Ei, cu gândul ăsta care îmi flutura prin visele mele despletite, am dat nas în nas cu prostia şi cu tupeul românesc. Tocmai de Sărbătoarea Naşterii Domnului. În copilăria mea i se spunea Sărbătorile de iarnă, iar cadourile mi le aducea Moş Gerilă. Acum e cald în decembrie şi vine Moş Crăciun, pe care l-a îmbrăcat coca-cola în roşu şi alb, acum un secol, pe continentul american, după ce europenii l-au inventat şi îmbrăcat în gri. Despre Sărbătoarea Naşterii Domnului nu se vorbeşte nici acum. Dar se merge la biserică şi se spun rugăciuni de... Crăciun. Totul e îmbrăcat în alb şi roşu (sincer îmi place, fiindcă eu sunt un admirator al Arsenal Londra). Bucuria e la cumpărături, nu în spiritul revelaţiei. Dar, se merge la biserică şi se spun rugăciuni de... Crăciun.

Aşa s-a născut şi prostia din atomul de hidrogen. Pe nesimţite. Adevărul este că prostia, ca şi reclama comercială, e spectaculoasă. Eu, de exemplu, am rămas cu gura căscată, ca să pot inspira mai bine prostia românească la declaraţia unui parlamentar român, care tocmai a fost pus sub acuzare într-un dosar penal de corupţie. Zice parlamentarul: „Ce vreţi să vă declar? Şi Isus a fost răstignit pe nedrept. Eu la ce mă pot aştepta de la justiţia din România?”. Zicea el ceva, idiotul, fiindcă şi Cristos a murit pe cruce şi pentru sufletul lui. Dar cât tupeu s-a născut dintr-un atom de hidrogen, după moartea a zece stele, pe pământ românesc: să compari cazul tău penal, de corupţie, cu Sacrificiul Suprem! De invidiat!

Apoi, în perioada asta a sărbătorilor mie mi-a plăcut foarte mul t comportamentul profund credincios al românilor. Ei s-au îmbrăcat frumos, doar e... Crăciunul şi s-au dus la biserică să se roage. Care la ortodocşi, care la catolici, care la protestanţi, neoprotestanţi... Toţi, dar absolut toţi se priveau ba cu ură, ba cu invidie, ba cu nepăsare când treceau unii prin faţa lăcaşurilor de cult ale celuilalt credincios întru... Crăciun. Când ieşeau din locurile de rugăciune, românii credincioşi mergeau spre autoturisme personale sau taxiuri înghesuindu-se şi înjurându-se. Creştineşte, desigur! Cu doar o zi înainte românii credincioşi au fost la cumpărăturile de... Crăciun. La cozile de la casierii, unde se marcau pe bonuri toate stomacele şi gurile cu care urmau să mănânce şi să bea românii de... Crăciun, precum şi cururile prin care ieşeau toate bunătăţurile preparate anterior, românii se înjurau părinteşte şi creştineşte, ţinându-şi copiii de mâini. La tembelizor s-au difuzat foarte multe emisiuni cu donaţii de binefacere, cu ocazia... Crăciunului. După care, chiar pe aceleaşi fotolii stând, alţi invitaţi se înjurau şi se contraziceau politic pentru binele... României.

Am văzut şi nevăzutul, sau incredibilul prostiei şi al ipocriziei! Cum poţi să mergi la locul unei tragedii să aprinzi o lumânare, să verşi nişte lacrimi, să păstrezi un moment de reculegere, să te închini, să îţi faci Sfânta Cruce, iar după aceea să scoţi o pancartă pe care ai scris dinainte „nu vrem biserici”?

Cam asta am văzut eu în ţara mea, cu prilejul Sărbătorii Naşterii Domnului!

Prin urmare, eu zic să ne hotărâm: ori suntem români, ori suntem creştini credincioşi! La noi aceste două trăsături definitorii nu pot convieţui. Se înjură una pe cealaltă! Ba câteodată se şi blestemă între ele! Cu blesteme tradiţionale!

M-au mai întrebat cunoscuţii: ce-ai făcut de Crăciun? M-am uitat la românii mei!, îmi venea să le răspund. Dar, am văzut o ştire televizată în care românii erau întrebaţi ce şi-ar dori de... Crăciun pentru România. Involuntar am răspuns pentru mine însumi: un nou popor român! Sau, ca să-l parafrazez pe Arhimede: Dă, Doamne un punct, ca să se răstoarne universul ăsta românesc!

#soborulcuproști