top of page

Un partid care domină nu poate conduce. Şi, invers. (II)

  • casacult20
  • 18 ian. 2016
  • 3 min de citit

Pentru că m-a provocat Notaros. Nu pentru că s-ar fi răsculat posteritatea şi s-ar fi întors la mine, în timp, ca să mă certe că nu am explicat cum stă treaba cu politica românească din prezentul meu.

Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, chiar postat pe internet, deci cât se poate de modern şi actual, ne-a definit tot scrijelit în limbajul de lemn al comunismului multilateraldezvoltat ce înseamnă cuvântul partid. În sens politic, că nu mergem la vânătoare. Cum la toate variantele definiţiilor se preciza că provine din limba franceză, ne-am căţărat privirea pe explicaţiile francezilor din dicţionare. Cum ar fi Larousse, de exemplu. Şi zice aşa, în franceză: că partid (parti) ar fi “un grup de persoane reunite pentru o comuniune de opinii, de interese”, de idei. Nu vi se pare că sună mai uman decât definiţiile din limba română, care cică ar fi preluat cuvântul din limba franceză? Parcă că are chiar o semnificaţie pentru utilitate socială, nu? Nu că se naşte dintr-un interes social comun. Sincer, eu n-am mai auzit demult în limba română vorbindu-se de o comuniune de idei, de opinii. Şi nu e de vină limba, ci vorbitorii ei care i-au uitat nu doar sensurile, ci şi spiritul. Iar comuniune nu înseamnă unitate. Poate însemna chiar convieţuire. Convieţuire de idei şi opinii? Hmmm… Interesant, nu?

Dar, dicţionarul francez mai are o explicaţie pentru acelaşi sens al cuvântului. I-auziţi: “structură organizaţională ai căror membri conduc o acţiune colectivă în societate care urmăreşte realizarea unui program politic”. Repet: “acţiune colectivă în societate care urmăreşte realizarea unui program politic”. Niciunde nu apare vreo referire la pătura socială care naşte partidul în limba română de lemn, utilizată şi explicată conceptual în viaţa politică din curbura Carpaţilor danubiano-pontici.

Ca de obicei, nu mă astâmpăr şi mă pune necuratul să caut şi în dicţionarele engleze. Englezii scriu că provenienţa cuvântului ar fi din latină. Noi zicem că l-am preluat din franceză, iar francezii nu zic nimic.

Bine, în engleză, în toate dicţionarele în care am citit, până la semnificaţia de partid politic, “party” are zeci de alte explicaţii, prima fiind petrecere. Măcar englezii o spun răspicat de la început, că totul se naşte de la o petrecere. La noi, chermeză.

Deci, pentru englezi un partid politic ar fi: “Un grup de oameni care îşi propun să câştige împreună alegerile şi să obţină puterea în guvern. Oamenii din grup sunt de acord cu anumite politici şi programe pentru societate, astfel încât să promoveze binele comun”.

Cum? Binele comun? Păi, aşa gândesc ei de la Cromwell încoace, adică de vreo cincisute de ani? Cu alte cuvinte în Anglia (mă rog, Marea Britanie) grupul nu îşi urmăreşte propriile interese, cum e în limba română, ci urmăresc binele comun, fiind chiar de accord cu aceste politici şi programe?

Poate nu e bun dicţionarul. Deschidem altul: “Partidele politice sunt componenta esenţială a democraţiei. Prin competiţia electorală din alegeri şi prin mobilizarea cetăţenilor privitoare la viziuni asupra societăţii aşa cum îşi propun să reuşească prin programul lor legislaziv, partidele oferă cetăţenilor alegerile semnificative în actul de guvernare, căile pentru participare politică şi oportunităţile pentru formarea viitorului ţării”.

Ăştia sunt chiar nebuni! Cum adică partidele să ofere cetăţenilor? În România partidele cerşesc voturi, cer înţelegere, şantajează nemembri de partid, crează grupuri de interese financiare. Noi nu oferim nimic! Nouă ni se cuvine! Dacă se poate, totul! Şi auzi tu, dragă, viitorul ţării? Da, ce, ţara a făcut partidele în România sau partidele au făcut ţara? Partidele au făcut-o, partidele o omoară! Şi, democraţie avem şi noi, că de-aia ne-am făcut partide! Adevărul este că dicţionarul ăsta, apărut într-un cătun de-i zice Oxford, este părtinitor, care vine din partid.

Aşa că am căutat în alt dicţionar englez: “Grup de persoane cu un scop comun al opiniilor, de aceeaşi parte a unei dispute, dezbateri etc.”

Dar, în engleza americană zice, al dracu’, mai departe: “grup de persoane cu opinii politice commune care au ca scop câştigarea influenţei politice şi a controlului guvernamental”. În engleza americană nu se mai oferă nimic, nici măcar printr-o explicaţie, cetăţenilor. Alegătorilor, adică. Ăsta o fi modelul American pentru noi, românii? Având în vedere că şi americanii se laudă cu fraternitatea franceză care i-a ajutat în Războiul de Independenţă, cred că da.

Azi, dragii mei am învăţat cuvinte noi: comuniune, convieţuire, oferire, viitor, dezbatere, idei, opinii, binele comun. Şi astea doar căutând semnificaţii ale cuvântului partid. Ce-i drept, în alte limbi decât cea română. Culmea e că majoritatea e preluată tot din franceză.


Commentaires


Donează cu PayPal
bottom of page