Palatul Cultural îşi caută o mamă

Într-o bună dimineaţă, ne-am trezit la noi în redacţie cu ditamai Palatul Cultural. Cam şifonat îmbrăcat, iar respiraţia îi mirosea urât, a igrasie. Încălţările pline de praf păreau să ascundă găurile din treptele de la intrare.

-Unde se depun reclamaţiile?, o întreabă Palatul Cultural pe secretară.

-La biroul pentru depus reclamaţii!

-Şi unde e?

-Aici, zice secretara, arătându-i cu degetul biroul din faţa ei, care era plin de vrafuri de dosare şi hârtii. Dar ce doriţi să reclamaţi?, îl întreabă ea cu privirea aia galeşă de secretară, îmbătrânită în culegerea de informaţii.

-Vreau să mă reclam pe mine.

Palatul Cultural nu ne vedea pe noi, pentru că eram ascunşi în redacţie, după o butelie de vin. Secretara ştia că nu avea voie să dezvăluie că suntem acolo, aşa că trebuia să fie şi paznic, şi pavăză pentru noi, dar şi un monument de amabilitate, la care să depună câte o floare, în semn de recunoştinţă, orice cititor.

-Daţi-mi reclamaţia, zice secretara, după care începe să o lectureze cu voce tare, ca să auzim şi noi. O ia şi o citeşte:

Subsemnatul, Palatul Cultural, posesor al certificatului de naştere din 1912, domiciliat în Arad, în spatele Primăriei, ce-i drept, nu cu vedere spre birourile primarului şi a viceprimarului, responsabil cu cultura, vă semnalez următoarele:

-am fost construit de un bărbat, arhitectul Szantayi,

-am fost renovat numai de bărbaţi,

- am doi copii: Filarmonica, în vârstă de 90 de ani, şi Muzeul, în vârstă de 100 de ani; mărturisesc că nu mai ştiu cu cine am făcut copiii, dar astăzi sunt tare necăjiţi,

-am o conducere homosexuală, Consilul Judeţean Arad şi Consiliul Local Municipal Arad, cu un vicepreşedinte pe care nu reţin cum îl cheamă şi cu un viceprimar de care nu mai scap,

-îmi cresc copaci şi mizerii pe acoperiş,

-nu mai pot să ascult Mozart din cauza nunţilor cu manele de lângă sala de concerte,

-schelele pentru renovare se înmulţesc în jurul meu ca păduchii din toalete,

-îmi cresc licheni în curtea internă şi buruieni în jurul meu,

-muşchii îmi cresc doar pe peretele spre nord,

-scaune nu mai am de mult,

Vă rog să mă ajutaţi să îmi găsesc o mamă. Mi-aş dori o mamă, măcar să pot fi înjurat de mamă.

Cu stimă, bla-bla-bla, Palatul Cultural.

Băi, oameni buni, ne-a impresionat tipul ăsta, Palatul Cultural. Aşa că am hotărât să îl ajutăm. Zis şi făcut, ne-am luat şi aparatele foto şi ne-am dus la Palat. Rar ne-a fost dat să costatăm o asemenea minciună. Am intrat în el, în Palat, şi ce să vezi? Toată lumea dansa, şi conducerea, şi nuntaşii!

Auzi, băi, Palatule Cultural? Nu ţi-e ruşine să minţi în halul ăsta? Toţi dansează în tine şi pentru tine şi tu pârăşti ca un copil zglobiu! Du-te-n tată-tău! În care vrei tu!