Poetul s-a născut român. Chiar şi invers

Cred că primordialitatea s-a născut în spaţiul carpato-danubiano-pontic, după care aceasta, primordialitatea, a născut singură, în lipsa fecundării directe sau in-vitro, România. Am ajuns la această concluzie după un studiu aprofundat şi îndelung asupra prostiei umane, a cărei densitate intensificată am descoperit-o la mine. Nu pot să vă divulg şi nici să vă descriu toate instrumentele de măsură pe care le-am folosit, întrucât ele sunt secrete. Atât de secrete încât nici eu nu am avut voie să îmi spun mie însumi nimic despre ele. Aşa că nu am avut încotro şi a trebuit să obţin acest interviu prin metode de tortură. Mi-am supus propria prostie la mijloace de tortură intelectuală care ar putea influenţa emoţional cititorii. De aceea nu le voi detalia, ci doar le voi enumera.

-De când te cunoşti?, mi-am întrebat propria-mi prostie, arătându-i o pictură de Vasarely.

Îmi vedeam prostia cum se holbează la pictură, încercând să-i prindă punctul de fugă al privirii.

-De când mă ştiu!, a răspuns ea imperturbabilă.

Acest răspuns m-a derutat puţin, făcându-mă să mă uit în oglindă. Dar înainte să mă vadă prostia mea, am continuat interviul terorizant cu ea.

-Cine a fost primul? Eu sau tu? Oul sau găina?

-Românul a fost primul!, a răspuns ea, aşezându-se confortabil, picior peste picior, dezgolindu-şi astfel şi pulpele ademenitoare.

-Ce legătură are naţionalitatea?

-Are! Că de-aia suferim amândoi, drăguţă!, îmi aruncă ea şăgalnic, în timp ce mă prinde cu două degete de obraz. Tu nu te uiţi pe internet? Nu vezi tu că românul a fost primul peste tot, dar nimeni nu vrea să recunoască?

-Cum? Nici românii nu vor să recunoască?

-Eh, nu, drăguţă, fiindcă nimeni nu le spune că a fost un român care i-a născut!

-Păi, la ce a fost primul românul?, am întrebat eu încruntat.

Prostia mea a dat tabloul la o parte, şi-a crăcit picioarele superbe şi a pus un cot pe clapele unui pian aflat în apropiere. Fără să vrea a prins un „La”.

Nu m-am putut răbda şi am apăsat o clapă de „Mi”. Când să iasă o propoziţie care să înceapă cu „La Mi”-ne, de exemplu, prostia mea a început să turuie:

-Băi, românul este cel mai vechi locuitor al Europei! Românul se trage din dac şi românul i-a învăţat pe romani să vorbească într-o limbă la care ei, ca porcii, i-au zis latină. După aia românul a făcut Creştinismul. În Biblie sunt legende. Aici, la noi, s-a plămădit totul. După aia românul a inventat electricitatea, iar după aia un român a descoperit electromagnetismul. Ăsta a fost un strănepot al românului primordial, de îl chema Tesla, adică Teslea. După aia românul a inventat zborul. După aia românul a fost primul care a zburat. Şi acuma am citit pe internet că un român, vreun strănepot al românului primordial a fost priml care a doborât un avion invizibil inventat de un român.

Pianul rânjea la noi cu toate clapele. M-am chircit de emoţie, dar aşa mi-a venit o întrebare, inspirat de o cuminţenie a Pământului.

-Da’, cu Brâncuşi ce ai?, am încercat să rup eu firul logicii prostiei.

-Dă-l încolo de trădător, cu pietrele lui cu tot! Când să fie primul a plecat în Franţa!

Aşa s-a terminat interviul terorizant. După care prostia mea s-a întors cu spatele la mine şi a început să scrie pe internet părerile ei despre mine. N-am putut să-i zic nimic, doar suntem împreună. Nu?

P.S. Interviul a fost realizat după fapte reale.