„Sunt la un pas să regret comunismul” -unul dintre ultimele interviuri cu Johnny Răducanu-

-Maestre, cum sunteţi, cum vă simţiţi?

-Obosit. Aş fi vrut să vin cu o zi înainte, dar programul lui Caramitru este prea încărcat.

-În afară de informaţiile de la televiziuni şi de prin ziare, ce mai e nou despre Johnny Răducanu?

-Auzi, tu, din nenorocire nu e nimic nou. Am intrat într-un căcat care pute din ce în ce mai tare şi din care nu mai putem ieşi. Ar trebui turnat benzină pe tot ce ne înconjoară şi dat foc. Sunt la un pas să regret comunismul, înainte să mor.

-Ce părere aveţi despre ce se întâmplă pe la televiziuni?-

-Toţi vor numa’ ţâţe goale. Asta vrea poporu’ român să apară la televizor. Cât mai vulgar.

-Mai aveţi concerte prin ţară?

-Nimic. Concerte mai de calitate sunt pe la filarmonici, sau pe la Bucureşti. În rest, nimic. O mână de oameni care ştiu şi susţin actul cultural. În rest, o nenorocire. Manele peste tot, o mizerie... Cu tot ce se întâmplă... politică, parlament, guvern, cu un premier Boc... Ştiţi ce înseamnă boc în turceşte?

-Nu. Ce înseamnă?

-Vă spun eu: căcat!

-Bun, şi atunci ce facem? Emigrăm?

(intră Ion Caramitru şi zice: de parcă emigrarea ar fi o soluţie!)

-Nu, suportăm! Poporul român are o mare experienţă în a suporta. Dacă am suportat aproape 50 de ani comunismul, mai putem suporta câţiva ani şi capitalismul ăsta sălbatic de Americă Latină. Pentru că la adăpostul acestui tip de capitalism se află corupţia. Noi n-am luat capitalismul de fazon suedez sau olandez. Noi l-am luat pe cel din America Latină. Noi am vândut şuruburi la Belgrad, ori la Istambul...

-Încă o dată, ce facem? Şcoala e pe butuci...

-Da, aşa este, o altă nenorocire. Ştii cum e, bătrâne, istoria se scrie cu sutele de ani.

-Dar, cum se scrie muzica?

-Tot greu. Orice este performant în cultură se scrie greu. Dar e şi definitiv. Nu e altă soluţie decât să îşi facă fiecare datoria şi să arunce o sticlă în ocean. Sau o linguriţă de apă.

#interviuri